ŢARA PROMISĂ

Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul. Neamurile vor umbla în lumina ei, şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea. Porţile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte. Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului.

Apocalipsa 21,23;24;25;27

Ca orice Cuvânt al Domnului, mesajul Apocalipsei este extrem de important. Mai întâi, pentru că dezvălui lucruri de importanţă capitală pentru viaţa Bisericii şi a membrilor ei; apoi, pentru că lămureşte sensul desfăşurării istoriei umane.
CETATEA despre care vorbeşte aici Sf. Ioan în vedenia pe care a avut-o în exilaul din insula Parmos se refera la casa noastră cea adevărată, adică la cer, locul unde ne dorim cu toţi să ajungem... locul dupa care tanjim...! Acasa mea... cum o numea fratele Traian Dorz.
CERUL este casa dragostei, iar dacă Mântuitorul ne spune în Predica de pe Munte să ne iubim chiar şi vrăjmaşi ne putem da seama că putem ajunge acolo doar dacă dragostea acesta ne va însufleţi în alergarea noastră de zi cu zi.
Noi suntem călători într-o ţară necunoscută pe drumul spre ACASĂ iar de aici de jos, trebuie să ne pregătim pentru cer, cum? Tot Mântuitorul Iisus ne spune în predica Sa:
- să ne iubim duşmanii,
- iar apoi ni se face o invitaţi la milostenie.
Iar mai departe ne spune Evanghelia:
- să nu judecăm, pentru a nu fi şi noi judecaţi,
- în final… să ne zidim casa pe stâncă, pentru a avea o temelie puternică.
(Cititi integral Predica de pe Munte la Matei 5-7)

Lucruri acestea par simple de înşiruit unele după altele, dar atunci când suntem puşi zi de zi în fata stresului si a problemelor… parcă nu gândim înainte de a reacţiona…şi realizăm comportarea noastră, uneori, când e prea târziu.
Ce face CERUL atât de minunat?
În versetul 23 este scris: Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul. Pentru a putea fi ACASĂ cu Împăratul noastru cand vom pleca în vesnicie e nevoie de o trecere de la teorie la practică. E nevoie să ne alipim inimile noastre de Mântuitorul nostru să să-i slujim Lui cu tot ce suntem noi! E nevoie ca păcatul nostru să se întâlnească cu Doctorul cel sufletesc... nu cu un alt păcat. Aşa cum boala este o legătură între doctor şi pacient, spunea părintele Iosif Trifa, păcatul este punctul de întâlnire între noi şi Mântuitorul nostru.
Nimic întinat (versetul 27)! Toţi suntem întinaţi pentru că nici unul dintre noi nu este fără de păcat! Dar Dumnezeu şi-a arătat dragostea lui faţă de noi pentru că a trimis pe Iisus Hristos Fiul Său să moară în locul nostru.
Unde ne putem curăţi de întinăciunea noastră decât în prezenţa Domnului… pentru că având părtăşie cu El se întăreşte legătura dintre noi, si astfel ne sfinţim vieţile noastre. Destinaţia drumului spre casă o găsim în Cuvântul Său… să nu lăsăm ca lumea în care trăim să ne schimbe destinaţia noastră, şi să ajungem acolo unde nu ne dorim.

Dar să ţinem cont de un lucru, dacă aici nu ne face plăcere să-i cântăm Domnului, să acultăm cuvântul Lui…însemnă că acolo sus ne vom plictisi, si iadul va însemna să fim acolo… fiindcă dacă aici nu-I cântăm Slăvă din toată inima Domnului…ce vom face o vesnicie în ceruri?
Să ne pregătim pentru cer…zi de zi!
Slăvit să fie Domnul!