miercuri, 28 mai 2008

Se caută oamenii...

Zilele trecute am primit un mesaj caruia aş putea să-i spun şocant. Mesajul suna in felul următor:
Anul acesta va fi un an greu pentru toti romanii: vor fi mari inundatzii; vor aparea multe boli pe care nu le va putea trata nimeni doar D-zeu; multzi tineri vor muri; vor fi multe, multe accidente de masina si toate acestea se vor intampla si se intampla din cauza noastra caci nu am vrut sa ne schimbam, am dorit cu totzii sa ramanem reci, rai, egoisti; am evitat mereu subiectul DUMNEZEU! Dar acum a venit momentul in care ai si vei avea nevoie de El ! De aceea iti zic ca inca nu-i prea tarziu si potzi sa te intorci la El! Daca vrei sa schimbi o viatza trimite acest mesaj tuturor celor din lista !...poate tie nu iti pasa de acest mesaj chiar dak iti este adresat tie...dar macar trimite-l mai departe. Dumnezeu sa binecuvinteze Romania!(sorela mea, Kris!)
Pentru cei care urmariti stirile din mass media, ati putut observa ca suntem zilnic asaltati de accidente mortale si de tot felul de calamitati. Eu, de cand nu mai lucrez in televiziune, am ales sa nu mai adun in mintea mea tot felul de informatii fara rost, dar am putut auzi de grozaviile care se intampla si fara sa vreau. Si ceea ce se intampla in zilele noastre... dupa parere mea este o chemare la pocainta... dar cat de putini realizeaza acest lucru!
Am toata admiratia pentru un slujitor al altarului care a spus: "M-am făcut preot, pentru că eu mai cred încă în pocăinţa oamenilor!"(Constantin Necula) Frumos! Slăvit să fie Domnul!
* * *

Trăim, nu-i aşa, într-o lume din care adevărul a fost izgonit. Parcă toti, fiecare încearcă să se ferească de adevăr, de lumina pe care adevărul o aprinde.
Mai întai a fost încercarea de a rosti şi trăi jumătăţi de adevăr, ambalate frumos şi dăruite cu siguranţa unei conştiinţe împăcate doar… pe jumătate. Dar au trecut şi zilele acelea când se rostea MĂCAR o jumatate de adevăr. Acum, adevărul a ajuns ca un fruct fără coajă, pe care nu mai îndrăznim să-l mâncăm şi rămânem mereu înfometaţi pentru că nu mai avem curajul de a preţui adevărul.

Despre adevăr se spune că este ca roua cerului: ca să-l păstrezi curat, trebuie să-l aduni într-un vas curat. Dar noi, nici pe departe nu mai suntem vase curate. Da, adevărul a fost izgonit din mijlocul nostru, din viaţa noastră şi trăim care pe unde, fără să ne mai gândim la acel far care lumina mările noastre de nelinişti, adevărul.
Şi suntem aşa de obosiţi de cât am fugit de adevăr…

Dar... Hristos este Adevărul; pe El L-am alungat din viaţa noastră, pe El nu-L mai iubim, pe El nu-L mai credem, pentru El nu mai trăim. Iartă-ne, Doamne, şi vino, vino înapoi în noi, printre noi… Nu putem trăi fără Tine. Ajută-ne să descoperim frumuseţea adevărului, frumuseţea Ta, vrem să ne odihnim în palmele adevarului şi, oricât de dureros ar fi uneori, vrem să lăsăm adevărul să lumineze asemeni unei torţe care să nu se stingă niciodată. Doamne, învaţă-ne să iubim adevărul, să Te iubim pe Tine, să trăim pentru Tine, bucurându-ne de frumuseţea Ta.

Am înţeles. Merită să trăim pentru adevăr, pentru Tine, Doamne!