GÂNDURI DESPRE CER

Slăvit să fie Domnul preaiubiţilor,
Ultimile postări de pe blog au avut ca temă centrală Cerul... locul după care tânjim cu toţii dintre noi. Mai jos găsiţi un articol publicat în revista tinerilor de la Bistriţa, în care sunteţi îndemnaţi să ţintiţi spre Cer... astfel veţi câştiga şi pământul, aici jos!

„Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de Sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu” (Col 3:1).
Ce minunat îndemn ne dă Sfântul Apostol Pavel prin acest pasaj biblic – să umblăm după lucrurile cereşti şi mai puţin după cele pământeşti.
De ce oare ne gândim aşa de puţin la Cer? De ce suntem aşa de prinşi de goana lumii în care trăim? Pentru că Dumnezeu a încetat să mai fie prioritate în viaţa noastră şi în locul Său am aşezat la rang de cinste nevoile şi dorinţele noastre de zi cu zi; astfel Dumnezeu a căzut pe planul secund al listei noastre. Diavolul tocmai astfel de situaţii aşteaptă! El atacă cel mai bine în aceste ipostaze, când observă în trăirea noastră şovăieli, îndoieli, lipsa rugăciunii. Căderile noastre spirituale reprezintă pentru el cele mai favorabile ocazii pentru a acţiona, pentru a ne arunca cu totul în prăpastia la marginea căreia am ajuns.
Dumnezeu ne iubeşte aşa de mult, încât ne-a promis întreaga Lui Împărăţie, tot ceea ce se află dincolo de nori. Nu este oare această făgăduinţă mult mai valoroasă decât ceea ce ne promite lumea prin şoaptele celui rău? Dacă îi credem minciunile, viaţa aceasta va reprezenta ţelul suprem, nu cea de dincolo. Şi în felul acesta nu vom putea fi motivaţi să spunem şi altora despre Ţara cea de Sus.
Creştinii care au realizat cel mai mult în viaţa aceasta, sunt cei care s-au gândit cel mai mult la viaţa veşnică. Şi exemple de acest gen, găsim nenumărate pe paginile Bibliei; începând cu Vechiul şi continuând cu Noul Testament, înaintaşii lucrării Oastei – toţi şi-au lăsat amprenta pe Pământ deoarece minţile lor erau preocupate de Cer. Ţinteşte Cerul şi vei primi şi Pământul. Ţinteşte Pământul şi vei sfârşi cu braţele goale.
Eşti dezamăgit, dragă suflete, de lumea în care trăieşti? Ţi-ai legat prea mult inima de ceea ce oferă lumea şi, în final, speranţele tale au fost deşarte? Nu deznădăjdui!!! Ridică-ţi ochii către Cer! Priveşte la Cel care dă speranţa eternă şi îţi vei regăsi pacea şi liniştea după care tânjeşti.
Domnul Iisus Hristos stă cu braţele deschise, aşteptând să te cuprindă la pieptul Său.
Trebuie doar să faci un prim pas către El. Şi Tatăl Ceresc Îşi va revărsa către tine toate binecuvântările Lui.

„Sufletului care trăieşte în credinţă frumos, curat, credincios şi smerit, care umblă în dragoste mărturisind, rugându-se, lucrând şi făcând binele şi îşi sfârşeşte viaţa în acestea, alergând cu stăruinţă ca un erou, rodind ca un pom cu roade dulci în orice vreme, ca un ostaş viteaz apărând frumos postul încredinţat lui şi împlinindu-şi cu dăruire totală misiune pentru care a fost ales, lauda îi va fi mare pentru Hristos înaintea oamenilor, - iar lauda Lui pentru el va fi mare înaintea Tatălui Ceresc şi a îngerilor Lui (Luca 12:8).” (Fratele Traian Dorz - Alergarea stăruitoare)

„Binecuvântată să fie credinţa cea vie, pentru care nu mai sunt nici piedici, nici îngrădiri şi care nu este legată de oameni, obiceiuri şi locuri, ce zboară slobod spre ceruri.” (Fratele Ioan Marini - Boabe de grâu duhovnicesc)

Liana Maier

Articol publicat in revista "Viata Crestină" Nr. 29 - Mai (2008)